Acum 19 ani eram in tabara la Campulung Moldovenesc. Tin minte ca dimineata am urcat pe Rarau si cand am ajuns la cabana cu acelasi nume l-am auzit pe Ion Caramitru vorbind la radio. Statia de amplificare a cabanei era data la maxim astfel ca se auzea foarte bine si de afara. Am crezut ca este teatru radiofonic. Profesoara care ne insotea a intrat si a discutat cu cabanierul dupa care a venit si, cu o fata crispata, ne-a anuntat ca trebuie sa ne intoarcem urgent la hotel, in Campulung, pentru ca se intampla lucruri despre care nu poate discuta. Pe drum nimeni nu a banuit despre ce este vorba. Pana cand am ajuns in oras. Aici totul parea pustiu. In centrul orasului nu era nimeni, vitrinele de la libraria centrala erau sparte iar pe strazi zburau pagini din operele tovarasului si a academicienei. Parea o imagine din vestul salbatic. Abia cand am ajuns in hotel am fost anuntati ca tabara se anuleaza si plecam acasa cu primul tren pentru ca sunt probleme in tara. Pe drum, in gara Ramnicu Sarat se tragea. Totul parea ireal. Parca traiam intr-un film. Abia cand am ajuns acasa, dupa aproximativ 24 ore de calatorie, mama, care la vremea respectiva era telefonista si avea colege cu care discuta in intreaga tara, mi-a povestit ce se intampla de fapt. A doua zi Ceausestii fugeau de pe cladirea C.C. al P.C.R. Dupa alte doua zile era anuntata victoria Revolutiei. O victorie care a fost posibila datorita oamenilor care au avut curajul sa iasa in strada sa-si ceara drepturile. O victorie pentru care au murit peste 1100 persoane iar alte 3300 au fost ranite. O victorie care ne-a deschis noi orizonturi. O victorie care nu trebuie uitata...
Cinste si onoare eroilor Revolutiei din Decembrie 1989.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu